Opt culcat

    Ai văzut ce furtună? Câte cuvinte se pot înghesui pe singură secundă... Săraca secundă. Complicaţii peste complicaţii, gânduri retorice, întrebări din vis combinate cu cele din realitate. Ai vazut ce furtună?

    Ce ştiu eu? E o femeie frumoasă. Aş da orice să ştiu de unde este aceea tristeţe, de unde este acea seriozitate de pe chipul ei.

    -Bună.

   Am îndrăznit să încep tot, cu un cuvânt. Nu mă aşteptam la nimic, dar doream ceva. Tristeţea ei mi se întipărise în minte, şi îmi doream atât de mult să văd un zâmbet de fericire încât aş face aproape orice. Am deschis o conversaţie, o carte, o noua imagine a ei. Nu credeam că există acea cameră de vise şi că există acolo loc pentru un gând al meu, cu mine.

    Ne plimbam prin parcul acela verde şi plin de lume. Copii se jucau în jurul nostru, verdeaţa ne zâmbea, ochii ei mă doreau. Am furat mâna ei şi am tras după mine visele într-un colţ ferit de lume, un colţ acoperit de verde şi linşte.

   Am sărutat buzele moi, am căutat emoţia mea în tremurul ei. Părul ei acoperea gropiţa din obraz. Am sărutat gropiţa. Am lăsat mâinile să o exploreze ca pe un teritoriu nou, necartografiat. Eram lacom de ea, şi curios să îi simt inima, sânul în mâna mea.

   Cum e oare sa iubeşti? Poate o să aflăm împreună de mai multe ori, de infinit de ori.

   Pădurea nu mai e verde, e colorată de tine, de copilul din mine şi de visul ăsta, colorată cu culori infinite.