Iubita mea,
Stai lângă mine, mică şi dulce, şi respiri aerul, atât de cuminte şi liniştită. Aş vrea să îţi arăt şi să îţi spun cât
de mult de iubesc, dar dormi. O fericire teribilă mă cuprinde
doar când te ştiu lângă mine, doar când te aud respirând.
În fiecare dimineaţă eşti lângă mine, cu
chipul tău de pui de maimuţică, cu ochii
tăi adormiţi şi dulci, cu întinderi şi miauneli dulci şi fără asemănare.
De ce nu spun că te iubesc atât de
mult? De teamă să nu te pierd, de teamă să ignori
sentimentele mele, te teamă să nu hrănesc ego-ul
tău cu sufletul meu pe tavă.
Am încercat să te schimb, să îţi dau
legenda hărţii pe care mă uit când mă plimb pe lumea asta... dar se pare că degeaba. Acum nu pot decât să stau cuminte şi să îngheţ fiecare
clipă într-un cub de gheaţă, sperând şi rugându-mă să mă înţelegi şi să mă iubeşti la
fel...
Te iubesc! Este ca o religie... nu mă îndoiesc şi nu încerc
să îmi explic de ce. Ştiu asta, simt asta, mă defineşte asta.
Aştept să ajung lângă tine, să simt căldura tâmplelor tale când le sărut. Să te strâng
în braţe cu inima şi să miros
parfumul pielii tale ademenitor. Visez la tine şi o portiţă îmi opreşte reacţia fizică prin care să îţi arăt conţinutul sufletului meu... Îţi arăt ce simt
prea rar şi văd asta, cuprins de gânduri. Greşesc că amân, greşesc că nu îţi închin inima în fiecare moment... Greşesc şi iartă-mă, aşa cum ai făcut-o până acum.
Te iubesc ! Este o fericire prea mare pentru a fi descrisă, este o bucurie ca un zbor peste oceane şi peisaje care îţi iau respiraţia prin frumuseţea lor.
Frumuseţea ta este mai mult decât o pictură fără cusur, cu ochii tăi care mă fac să uit ceasul şi secunda,
cu curiozitatea lor dulce şi cu jocul
lor perfect. Cine oare ţi-a dat puterea asta infinită şi plăcută de a mă comanda cu privirea ta, de a mă face să mă ascund, ca să nu mă citeşti... Cine?
Te iubesc frumoasa mea, fericit că eşti cu mine, fericit că te pot
adora, fericit că îmi luminezi ziua cu zâmbetul tău.
