Cum ar fi dacă alături de
mine ar fi sufletul tău ? Dacă aş avea o iubită de vârsta unui copil, care să
alerge prin cearşaf şi să mă umple de sudoare nebună? Pe partea nebună aş
prefera să vină spre mine, să mă obosească mult şi dulce, cu cuvinte şi fără
cuvinte, cu picioarele încolăcite de mine, cu buzele îmbrăţişate pe mine. Mai
bine să fiu nebun să visez nemurirea alături de un copil care devine femeie cu
chip de demon şi cu vise pline de nirvanic sentiment de fericire.
Ochi negri, chip
de înger, suflet de piatră cu miez moale şi pufos, dar greu de descoperit...
aşa arată îngerul meu demonic cu chip efemer de vis.
Am alergat un pic cu mintea blocată în visul
de a o mângâia pe un sân şi pe un lob al urechii cu buzele, dar m-am oprit şi
am savurat tot. Am alunecat în ea şi am privit jocul din ochii ei întunecaţi ca
umbra nopţii. Fericirea venea din joc, din extaz, din idee şi din vis. Ar fi
nebunatică pe deasupra cearşafului creţ de zbateri, sau ar aştepta ca un copil
cuminte să fac eu, să mişc eu, să sărut eu, să ud eu? Poţi să nu atingi visul
doar atunci când nu îl doreşti şi eu o doream, dar îmi era teamă de visul cu
ea.
Aş fi dorit să o
văd cum ţine o ţigare în faţa mea, cu o duce la buze şi le poluează cu
indiferenţă şi moarte... Cred că aş fi fost exaltat să o privesc emoţionată şi
curajoasă în acelaşi timp, cu pete de roşeaţă şi fâstâceli minune în gesturi şi
priviri. Aş fi uitat pentru o clipă să
mai mă gândesc la ce simt eu şi aş fi gândit... Dar ea gândeşte, pentru că
pentru a ajunge pe uşa din stânca ei exterioară e greu, şi aş vrea să văd o
picătură de fericire pe obrazul ei, într-o zi...
Şi mâine aştept să o văd îngheţată în culori
şi rame, nudă pe o pată din ecranul meu, cu o poză plină de sentiment
interzis... doar fericită...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu