Concediu... relaxare totală şi minte plină de aer curat. Nu-s singur şi nu am fost niciodată. Ea e cu mine şi îşi face griji... şi ce griji. Privesc cerul cu dorinţa de a gândii mai mult şi mai elevat. Am citit cuvinte din limba mea şi nu le-am înţeles sensul. Nici curiozitate să mai învăţ ceva nu am avut. Căutam să adun noi şi noi cuvinte şi să le înşir frumos, ca nişte mărgeluţe, în fraze pompoase şi filozofice... dar am fost în concediu până şi cu mintea. Ce dacă! Azi mă voi adâncii într-o luptă adâncă cu mine şi o să dorm pe plajă, în mintea mea. Euforia trecutului nu mă mai ajunge din urma aşa de des. Mă schimb, ca pagininile unei carţi pe care o scrii, şi apoi începi o nouă pagină, şi încă una... şi aştepţi finalul, să vezi cum se termină.
Sunt gânduri care mi se par atît de sigure încât parcă sunt deja împlinite, deja făcute. O să le fac, şi o să includ şi pe EA în toate gândurile mele, poate aşa va înţelege.
