Picătura de ploaie deschide,
Ochi fără vise,
suflet pierdut.
Pe malul cu
gânduri, alunec, desculţ
Şi mâine, cu
schiuri, de lemne şi munţi.
Mă pierd printre
vârfuri de zbor şi năluci.
Ai alb în
privire, fără soare şi nopţi,
Palida noapte mă
face un mut.
În labirintul
acesta sunt poarta şi visul,
Pe care albul din
privire mă vrea la ieşire.
Gust din gând cu
unt de plăcere,
Şi dor fără
margini culeg peste tine.
Ai aer în suflet,
respirându-mă bine,
Mai des, mai
adânc, cu totul trăgând,
Oxigenul din
mine.
Braţele lungi, ca
sfori împletite,
Te ţin prizonieră
pe pieptul din mine.
Am gândul pe
buzele tale, flori palide, noaptea,
Şi somn printre
gânduri, vreau doar cu tine.
