Bătălie

 Stau şi privesc timpul cum trece. Acum mai încet, apoi un pic mai repede, şi iar încet. Îmi este teamă de mine, de timpul petrecut cu mine. Am căutat iubirea în toate cotloanele din mine şi nu am găsit decât semne prin care să mă conving. Nimic mai mult. Timpul este ca imaginea pe care o vezi pe geamul unui tren, plină de ceaţă şi culori întinate. Mă căutam pe mine, fericit şi plin de speranţă. M-am găsit în colţul unei camere întunecate, plină de mirosuri şi cu pereţii negrii şi slinoşi. Eram pe jos, încercând să mă joc cu pământul de pe jos, să îl ridic în văzduh şi să îi dau forma viselor mele vechi şi perfecte. Am vrut să plec din camera asta, dar era camera viselor mele. Eu eram unul din vise, dar visul meu era să mă ridic din conştientul somn în care mă păstrez uşor conservat. Vreau să simt acceleraţia viselor multe şi regretate, neapucate de picior în zborul de lângă un vis mai mare. Visul vieţii mele este cel mai mare vis pe care îl pot trăi, cu importanţa cea mai mare, cu gravitatea cea mai mare, cu tenta de coşmar sau de vis frumos pe care doresc eu să îl am. Îmi este teamă de mine, de pasul pe care îl fac îl fiecare zi în întunericul vieţii, cu visul asta pe care îl modelez eu, cu mintea mea, cu faptele mele, unele controlate, altele imposibil de controlat.
   Nu ştiu câţi dintre voi mai trăiţi în lumea mea, dar eu sigur trăiesc în lumea voastră.

Vise din tine

Vise din tine, trecute de departe, vreau să le simt în ochiul de lumină din suflet.

Mă faci să lunec departe, degeaba, pe o planetă fără moarte.

Iubit şi iubită, mă faci să cred că viaţa e un caracter, şi mă pierd.

Ai lacrimi, să desenezi viaţa prin trăiri, şi zâmbete pentru fericiri.

Ascunde-mă, repede, în focul lumânării din zid, eu plec.

Nimeni, nisip şi nor de aer, fără răbdare de mesaj, fără culoare, mă aşez.

Mai visez o dată la trecut, la frumoasa mea noapte de lux în Paradis.

Sunt lungul minut de sărut, cu transpiraţie, hormoni şi pleoape închise.

Despic luna cu o dorinţă, crestată la vârful unei săgeţi făcută din vis.

Decalţ papucul legat de iubire, pândind visul împlinit cu ciob de regrete.

Sufoc chipul fecioarei din tine cu perna unei lacrimi căzută şi înecată în lac.

Ai frig în aerul pe care îl articulezi în cuvânt şi ochii tăi sunt raze de zăpadă.

Prind fără să înţeleg, fluturi îngheţaţi din tine, cu grijă, cu teamă, să îi păstrez în vară.

Nu mai întreb frigul de ce te-a adus aici, doar încălzesc camera cu soarele din mine.

S-a rupt inima desenată pe podea cu creta, sângele din ea a îngheţat lacrima din mine moartă.

În genunchi în faţa iubirii

Am uitat umilinţa departe,
şi ignoranţa pusă sub lumina unui tablou.
Îmi doream să mă primeşti în Rai,
dar sângele mă alerga pe alte cărări.
Gândul nu doream să-l aud,
dar plăcerea mă invita în Perfect.
Am îngenunchiat de fericire,
cu fericirea ta ascultând-o din mine.
Uimit am privit cum cobori,
Şi Fericirea în braţele mele.
Te doresc cu privirea în privirea mea,
Şi azi şi mâine, toxic în mine.
Pe plaja de amintiri mute,
Tânjesc prezentul iubirii.