Greaţă de timp

Întins în pat, mă gândesc cum ar fi să dorm. Atât de frumos aş putea să visez ceva surprinzător şi erotic, să mă trezesc inoculat cu visul şi să vreau să îmi aduc aminte tot. Dar nu e aşa. Am gânduri nebune, am gâduri multe şi înghesuite pe un singur loc în sala de aşteptare din mintea mea. O umbră din mine pleacă, se ridică cu cuvintele şi pleacă în bucătărie să fumeze. Un obicei prost, un viciu în care îţi îngropi gândurile. Ce ar trebui să fac acum, fumând cu greaţă visele şi gândurile adunate. Pierd din vedere imaginea mare a vieţii, visul cel mare cu care trebuie să te joci de-a riscul şi liniştea. Mă opresc şi îmi aduc aminte de iubire şi visele din trecut. Durere şi sufletul se roteşte cu privirea în altă direcţie. Păcat că nu mai am timp să irosesc secunde în gândul despre timp. Divina inspiraţie m-a lăsat fără cuvinte. Secundă cu secundă mă uit cum alerg cu tine, cititorule, de mână, spre o moarte sigură. Trupul meu nu va mai fi, dar gândul meu v-a trăi prin tine, ca o viţă de vie care creşte, se agaţă, face roade dulci şi vinuri îmbietoare în timp. Mă aşez la o masă, degust urma mea din tine, rotesc paharul, privesc culoarea vinului şi aprob un gust delicios cu o plescăială plină de impoliteţe. Mintea ta are gustul gândului meu şi mă îmbată mai mult pe mine de fericire. Am puterea să înving timpul prin tine. Ce urmează în secunda umătoare?

TIMP

zece minute

     O alee pe care merg cu tine de mână, azi , nemâncat de iubire, obsedat de poza cu chipul fericirii perfecte. Am privit tatuajul tău cu însemnătate ascunsa.  Semnul ăla înseamnă... atît de multe dacă aş putea să îl sărut, să pot să simt cum se zbate în spatele lui o viaţă, să te simt cum tresari cu dorinţa de mâine.

    Pe aleea asta am mai mers şi sunt rece şi foarte expert în simţiri... şi cu toate astea mă simt la fel, cu bătăi multe de inimă, cu dorinţe şi frustrări nebune. Azi pot să îţi spun ce am învăţat despre iubire... Nimic. Doar m-a făcut mai rece şi totuşi la fel de iubitor. Cred că adoram liniştea, dar acum va veni iar furtună. Marea liniştită nu este o mare sănătoasă. Se anunţă clipe de nelinişte.

    Acolo am făcut dragoste, ştiu... şi acolo. Dar acolo nu am făcut decât în vis, şi visul cu gândul acesta de a face iar dragoste cu tine mă face să tremur, să îmi doresc asta mai mult. Tu ce îţi doreşti? O pată pe un tricou cu simboluri mitice, sau o cameră cu ziduri pe care să o pictăm cu vise închise?

    Înainte vorbeam despre trecerea timpului, de durere şi mitice apariţii ale neputinţei de a mai fi tineri. Azi durerea este un mit, timpul trece prea repede şi nu mai suntem tineri.  

   Te izolez cu mine zece minute în camera noastră, te dezbrac de piele şi suflet şi te las să mă pătrunzi în inimă cu raza ochilor tăi superbi.  Văruiesc cu trupul tău zidurile, acopăr cu sânii tăi geamurile viselor celorlalţi şi mă îmbrac în oasele tale mâncând din inima ta. Culorile vieţii bat deschis o tobă de dans în ochii mei. E toba de vise, cu semnale de fum, îţi transmite un mesaj de viitor. E nebunul din şah care te anunţă că va face o altă victimă pe tabla noastră de joc.

    Îţi era dor de cele zece minute cu mine?