-Am găsit un fir, e al tău.
Urăsc să fiu aşa,
dar caut şi caut ce se află la capătul firului. Am chipul plin de urmele tale,
eşti adânc înfiptă în mine, cu ochii tăi, cu buzele tale, cu inima ta bătând
prea puternic peste inima mea. Mă uit în
sus şi văd cerul plin cu nori de vise albe şi ochii tăi printre ele, ca doi
sori întunecaţi, un pic malefici. Mă atrage zborul spre tine, legat de firul
ăsta ciudat. Mă ridic, mă las iar, aterizez cu privirea în privirea ta.
-Nu vreau firul
ăsta, eşti tu.
Am căzut, cu
picioarele încrucişate, cu mâinile moi împingând tărâna din pământ. Nu pot să
mai ridic ochii, fixaţi acolo, în sufletul tău deschis cu ochii, în palmele
tale cu inelul legăturii, cu zâmbetul perfect. Am coborât cu cerul în inimă şi
am cântat secunda fericii. Nu ştiam că există aşa ceva. M-ai respins, floare,
tu.
-Atunci, primeşte alt fir, voi fi al tău.
Zâmbet desăvârşit.
Tu eşti sigură că poţi să mă ridici? Tu eşti conştientă că mă ai în palma ta, o
păpuşă de plastic, pe care o trânteşti din colţ în colţ, cu puterea ochilor
tăi, cu albeaţa angelică a chipului tău? Cerul se ridică si se lasă, firul se
mişcă pentru ca ea să se convingă. Observă cu ochii ei din cer, undeva departe,
pe Pământ, cum se mişcă un punct, o păpuşă, un trup aparent fără suflet. Avea
dreptate. Firul era iubirea, firul era legătura lui de sclavie de care ea nu
aflase niciodată.
Privi mai atentă
păpuşa. Era simpatic şi interesant jocul. Îi place să comande acest trup
însufleţit de ochii ei, de zâmbetul ei şi de trupul ei. Coborâ de acolo, de
sus, îngerul, să privească mai atentă, să se joace acel joc frumos.
-De data asta
primesc firul tău, dar vreau să îmi dai şi mie un fir, firul acela de trandafir
alb. Să îmi arăţi aşa că sunt a ta şi doar a ta.
Pentru prima dată
păpuşa se mişca singură. Nu îl mai mişca doar privirea ei, ci promisiunea că
acei ochi superbi îl vor face să se mişte de fericire, o viaţa de acum încolo.
A ridicat trandafirul
alb, l-a copiat în trei trandafiri identici pentru a fi sigur că va fi iubit de
ea. Păpuşa era acum fericită lângă păpuşa lui, cu trandafiri albi şi puri de
iubire sinceră.
-Îţi dăruiesc şi eu
firul meu. De acum sunt a ta.
profund
RăspundețiȘtergere