Savuram ideea unei idile, romantic, întins pe spate,
Ochi limpezi,
întunecaţi şi liberi,
Copil mâzgălind
cuvinte pocite, aşezi din tine paradis fără nume.
Perdeaua din voce
mă mângâie, te-ascult cu aroma ta dulce,
Aud cum îmi torni
în paharul de vise,
Cuvinte frumoase,
delicii permise.
Ce se ascunde în
spatele nopţii din tine, cuvânt desenat sau câmp de-oseminte?
Câmp de flori
roşii, mici locuri cu morminte,
Culeg doar
imagini frumoase, cu mintea...
Îmaginaţia-mi
vorbeşte de tine, o muză fierbinte, pe buze nebună,
Cu mine mă mint,
oare e bine?
Să pot să visez o
lume atât de bună... tu lângă mine, aprinsă de viaţă-n iubire.
Dar mâine e azi,
Câmpul de flori e
ars, cu apă sărată,
Ai spus „iubire”
şi ai minţit,
Ai spart globul
de sticlă.
Azi zbor, şi
minte-mă frumos, Muză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu