Pe alocuri, in lacul de ganduri

Pe alocuri ma intreb ce este cu atatea ganduri… Unde ar putea duce? Pe ce planeta?

Nu ar fi ridicol sa mai scriu despre iubire? Nu ar fi ridicol sa scriu despre filozofie? Ba da… scriam o data de mult despre asa ceva. Acum o sa scriu pentru mine… ganduri inventate, morti imaginate si crime interioare pe care nimeni nu le va mai putea explica mai bine decat mine.

 De ce ma simt jenat de un compliment pe care il fac unei fete frumoase, o icoana de frumusete, seaca de substanta, seaca de tot ce poate sa iti miste o placere interioara. Dar de ce oare imi simt asa jenat fiecare pas pe care il fac, de ce ma mai intorc la trairile alea de copil vechi si fara rost… Iti ajunge oare o viata sa uiti cum ai fost crescut? Sa uiti toate elementele care de definesc pana in punctul respectiv? Credinta si sablonul care te-a crescut este un element care ne defineste, care ne face sa nu ne pierdem speranta, sa visam.

   Ce rau e visul…cel mai rau… Acum visez ca o sa imi scrie ceva…o ea… Acum visez ca o sa imi scrie un mesaj scurt prin care in mintea ei sa se fi nascut speranta, curiozitatea, dorinta de a stii mai multe. Dar nu va fi asa. Sunt scenarii de om inhibat cu substante care te fac sa visezi, sa nu it poti controla mintea si sa deformezi realitatea asa cum iti doresti. Am asteptat…si a raspuns cu un zambet…o victorie partiala care imi alimenteaza visul…atat de putin care da nastere la atat de mult.

   In fiecare clipa incerc sa ma linistesc. Pe marginea oricarei idei ma prabusesc. Azi ma gaseam luptand cu ce simt, cu greu, cu avant. Ma simteam ca un luptator dezarmat care nu stie ce sa faca cu el ca sa supravietuiasca in timpul luptei cu sine.

   Am gasit inca o explicatie despre femeie. Femeia este indecisa constant, un duel miscator si continuu, un razboi intre doua parti. Femeia este apropiata de viata, de cursul ei, de realitate, este una cu ea. Are clipe cand uita aceste elemente, si anume atunci cand este indragostita sau isi doreste un copil. Timpul nu iarta, ,nu se leaga de vise, si realitatea este rapida, decisa si acum. Femeia este la fel definita. Femeia este umbra trecerii timpului, se misca odata cu el, se muleaza pe el, trage dupa ea barbatul din taramul nemuririi si al viselor, cu picioarele pe pamant. Unii dintre ei reusesc sa faca trecerea prin iubire, dar se trezesc de partea cealalta alaturi de un monstru, sau alaturi de un inger, dupa noroc. Majoritatea au parte de inger si demon in acelasi loc.

   Si fiecare clipa o poti petrece fascinat de femeie, ingropat cu piciorul in pamant si fara sa iti mai simti aripile pe care cineva ti le-a dat prima data, cand te-ai nascut. Cei rau refuza contemplatul femeii, dar nu duc bine pe Pamant. Sunt visatori cu ochii deschisi, sunt “respinsi” ai societatii.

   Azi ai stat cu privirea in gol, ai stat si te-ai gandit in o secunda cat ai fi gandit in mii de ani. Ai contemplat toata ziua in gandul tau nemultumirea de a nu trai bine, nemultumirea de a pierde timpul, in timp ce pierzi fara sa vrei timpul.