Cu colţul de lumină de afară care se căţăra pe peretele dimineţii îmi umpleam ochii deschişi la jumătate. Îmi închipuiam poveşti, trăiam în minte imagini şi vise. Cum ar fi fost să mă căsătoresc cu această chinezoaică mică? Cum ar fi fost să trebuiască să învăţ să scriu n limba asta atât de ciudată, să desenez caractere şi să mă plimb între oameni pe care să nu îi înţeleg. La prima vedere părea ceva groaznic pentru unul ca mine care se obişnuieşte mai greu cu schimbările, dar dacă mă gândesc mai bine ar fi fost o experienţă de viaţă ideală. O lume atât de diferită şi nouă ar fi fost o provocare foarte mare pentru mine. Dar, cum ar fi fost să avem doi copii mici cu ochii somnoroşi cum am eu ochii acum când visez... Să fie mici şi energici aşa cum este ea, să aibă idei din lumi diferite, să facă prostii din lumi diferite... Ce să mai vorbim de luna de miere, de fiecare colţ al camerelor prin care am merge unde am face dragoste... Lumina se căţăra din ce în ce mai mult în ochii mei. E timpul să mă trezesc şi să încep o nouă zi...Mâine e a doua noastră întâlnire, eu şi o chinezoaică...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu