De două minute,
de două secunde, la mine te gândeşti, cu vise te hrăneşti, şi uiţi unde e
gândul, uiţi de durere şi ai numai plăcere.
Pleci cu mine în
vis pe o insulă cu nisip alb si cald, cu apă albastră, lucioasă şi
transparentă. Priveşti cu picioruşele ţi se adîncesc în nisip cu apă, şi simţi
razele soarelui cum îţi mângîie chipul. Slipul pare ca o greutate în plus şi ai
vrea să mergi liberă fără el. O briză uşoară e îndreptată de trupul meu spre
tine. Stau în faţa ta şi te supăr cu o privire plină de ceaţă şi vis. Şi tu
doreai acelaşi lucru, dar priveliştea era atât de calmantă încât îţi doreai
doar să mă ţii de mână şi să stai întinsă la soare. Dispar o clipă, citind ăn
privirea ta o dorinţă şi chipul ţi se luminează când mă întorc cu un pahar plin
cu fructe şi gheaţă. E pustiu, doar noi şi urmele noastre din nisip. Simţi
căldura cum te învăluie în exterior şi apoi în interior. Vrei să te răcoreşti
şi îmi iei mâna cu forţa spre mare. Apa e caldă dar vaporii ei te fac să mergi
şi mai departe, te răcoresc. Mă ţii în braţe ca pe un colac de salvare, deşi
apa ne ajunge pana la gât şi eu sorb picaturi argintii din părul tău cu zulufi.
Acum hainele par atât de grele şi simţi cum sunt arse de ceva... Foc în apă...
nu se poate asa ceva... dar tu asta simţi şi vrei să scapi de hainele grele...
Ai impresia că mă îndepărtez de tine, că ceva mă duce mai departe... Realizezi
că sunt hainele mele, pe care le desfaci cu ajutorul apei argintii si a
picăturilor de pe mine. Soarele nu mai exista pentru că o lume e creată în care
noi suntem Sori, un plural inexistent. Foc şi reacţii a doua puncte îngropate
în nisip şi mare, văzute din soare pe mare, pe o pânză de un albastru superb.
Ai bătăi mai mari
de inimă, ai pulsul din mine, ai mintea cu vise. Nimic nu te-atinge şi eşti cea
mai frumoasă pasăre de aur, purtătoare de inimi şi fericire.
De două minute,
de două secunde, la mine te gândeşti, cu vise te hrăneşti, şi uiţi unde e
gândul, uiţi de durere şi ai numai plăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu