Pe dimensiunea asta îmi făcusem şi eu comanda. Trebuia să lupt cumva să ies din lumea asta şi îmi căutam un loc de odihnă. Aveam timp destul să supraveghez calea pe care urma să o urmez. De câte ori te întrebi dacă gândul îţi spune adevărul? Propriul tău gând, o formă educată de mediul şi obiceiurile din jurul tău, este propriul tău duşman de moarte. Cum poţi să nu îţi asculţi gândurile, când ele sunt singurele persoane cu care poţi avea o discuţie de încredere? Corpul ar vrea să părăsească cumva mintea, în orice fel posibil. Fie că ies împreuna, prin moarte, fie că se desparte definitiv mintea de trup prin uitare, ameţeală şi alcol. Care din variante le preferi? Desigur pe cea care îţi permite să repeţi experienţa.
Din curiozităţi în curiozităţi alunec spre cunoaştere. Vă voi depăşi în înalţime cu grosimea cărţilor de sub picioarele mele. Vă voi privi de acolo de sus, din podul cu gânduri şi voi uita de trupul meu, fără alcool şi fără moarte. Îmi este dor de o discuţie filosofică despre moarte, bine şi rău. Sper că voi găsi plăcutul prieten sau prietenă care să se aşeze cu lupa lângă mine pentru a studia lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu