Dialog cu Noi

  Dincolo de zidul peste care mă uit sunt concepţii şi canale pline de valuri apoase. Fiecare din ele ne poartă în acelaşi loc. Îndrăzneşti să faci azi ceva ieşit din regulă? Mergi pe mijlocul străzii şi pari nebun, şi vezi cum te simţi după. Şi ce dacă rişti să fi rănit, dar măcar ştii că ai fost împotriva regulilor. În fiecare zi încalcă o regulă până ajungi să le încalci pe toate. Toţi merg într-un sens, pe acelaşi făgaş, şi par fericiţi ca nişte oi care pasc în turmă. Turma le asigură visul de mâine, uitarea morţii iminente, asigurarea cu urmaşi prinşi în aceleaşi canoane. Totul e atât de simplu. Pozează-te împotriva regulior şi arată-mi şi mie ce ai făcut, atunci te voi recunoaşte şi voi veni alături de tine, voi fi şi eu împotriva regulilor, voi fi şi eu un nou om. Te voi recunoaşte din o mie şi îmi voi opri privirea în ochii tăi, îmi voi propti sufletul în zidul tău şi te voi recunoaşte.
  

Dincolo

  Pe dimensiunea asta îmi făcusem şi eu comanda. Trebuia să lupt cumva să ies din lumea asta şi îmi căutam un loc de odihnă. Aveam timp destul să supraveghez calea pe care urma să o urmez. De câte ori te întrebi dacă gândul îţi spune adevărul? Propriul tău gând, o formă educată de mediul şi obiceiurile din jurul tău, este propriul tău duşman de moarte. Cum poţi să nu îţi asculţi gândurile, când ele sunt singurele persoane cu care poţi avea o discuţie de încredere? Corpul ar vrea să părăsească cumva mintea, în orice fel posibil. Fie că ies împreuna, prin moarte, fie că se desparte definitiv mintea de trup prin uitare, ameţeală şi alcol. Care din variante le preferi? Desigur pe cea care îţi permite să repeţi experienţa.
   Din curiozităţi în curiozităţi alunec spre cunoaştere. Vă voi depăşi în înalţime cu grosimea cărţilor de sub picioarele mele. Vă voi privi de acolo de sus, din podul cu gânduri şi voi uita de trupul meu, fără alcool şi fără moarte. Îmi este dor de o discuţie filosofică despre moarte, bine şi rău. Sper că voi găsi plăcutul prieten sau prietenă care să se aşeze cu lupa lângă mine pentru a studia lumea.

Elpis

   Personajul cel mai ciudat din mine a plecat. Acum am rămas călare pe clipa de acum. Am învăţat lecţia, dar a fost cam lungă ora de predare.

    Pe malul celălalt am lăsat visele. Pe barca asta sunt doar eu şi secunda numită „acum”. Nu ştiu cum mă voi descurca fără vise, fără să pot să îmi imaginez cum totul se materializează plăcut în ceva şi mai plăcut. Am reuşit atâtea vise să le transform în realitate încât lumea mea a devenit un vis şi realitatea a rămas un râu la care mă uitam cu indiferenţă. Am visat că voi fi fericit lângă chipul tău atât de frumos, am visat că pot avea acel inimaginabil perfect, prins în mrejele dulcilor tăi ochi. Realizez cu greu unde am greşit. Visele alunecă uşor spre nebunie, spre zbatere pentru un scop aparent pueril. Am dorit să am imposibilul. Imposibilul este un cuvânt de care mă leg când nu pot sau nu mai vreau să ating ceva, să îndeplinesc un scop. Mă confrunt cu o dilemă supremă. Vreau să renunţ la tine, nu te mai vreau, dar în fiecare dimineaţă îmi pun o dorinţă unică, şi anume aceea de a îmi realiza visele cu tine, toate visele cu tine. E un paradox prins de un vârtej de iubire adevărată. Un dans de iubire şi ură plin de farmecul vieţii.

    Azi urăsc că te iubesc şi mâine iubesc tot ce urăsc la tine. Dileme fără rost încâlcite într-un creier dornic de alcool şi uitare. Aprinde şi pentru mine o ţigare să mă ajungi din urmă şi priveşte ca toţi ceilalţi trupul meu de acum ca o mulţime de kilograme de carne care urmează să putrezească sub viermi de iubire.

     Speranţa, ultimul blestem, va desena câte un tablou pentru mine de partea cealaltă a apei numită realitate. Speranţa îmi va lăsa o portiţă de visare spre tot ce am visat cu tine, iubita mea.

Poem

Mă aplec spre tine,

      lipind din mine ani,

Mă aplec greu, 

        cu timpul în mână, 

    Cu gândul distins din viitor,

Cu vocea copilului rupt din trecut.

Pe aripile părului tău din raze de lună,

     Cu ochii în crengi de vise,

     Îngheţat de viitorul de azi,

Visând la cuvintele tale magice de mâine.

Să mă iubeşti tu,

Cu sufletul, cu gândul, cu trupul.