Galbenul din tine merge spre un zid,
Dinozaur magic se zbate livid,
Şi şerpi fără aripi colcăie timid,
În rime pereche izbite de-un rid.
Eram eu, acelaşi, cu aripi în poză,
Cu timpul, ca fulger în mâna mimoză.
Duşman sunt cu mine, şi iau, fin, o doză,
Din lacul cu negru şi flori de-o culoare roză.
Mă chinuie sfârşitul din versul meu fin,
Şi te las doar pe tine în vasul meu plin.
Am lacrimile mele, şi ele se scurg lin,
Din secul meu ochi din mortul divin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu