Şi dacă mă pierd în mulţime,
Cu ochii desprinşi din tine,
Prin gust dulce şi amar,
Mă clatin lovit în privirea ta,
Divin din Divină.
Pe umerii tăi lăcuiţi de dragă lumină,
Stau trist, oftând acel "niciodată",
Cu mintea plină de nămolul iubirii din vise,
Cu încarcerate păreri şi cuvinte, pe loc interzise.
Stropi din apa plouată îmi cântă în urechi,
Ştiind ca întotdeauna, viitorul,
Vrajitor al lacurilor scumpe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu