Nima

    Foaie goală, îndoială de bătrâneţe, îndoială de culoare şi îndoială de tot. Mi-am lăsat o chică plină de apă, cu nervii adunaţi de pe cer. Mă gândeam la ea, o fată simbol al impulsului sexual, o imagine perfect sculptată în ochiul minţii. Cine nu o doreşte oare? In nihilismul meu afectat de dorinţă nu mai îmi curgea nici un vis, doar acela de a o plăti să fie în braţele mele. Cât de greu sau cât de rău ar putea să îţi fie după ce faci sex cu o astfel de femeie uşuratecă, dar atât de frumoasă? Normal că mintea mea nu ştie ce înseamnă un rezultat al realităţii, ci doar un rezultat al imaginaţiei mele. Scenarii tâmpite îmi frustrau mintea şi încercam să mă opresc din a visa toţi paşii pe care îi puteam parcurge pentru a avea o anume Ea, pe o superbă Ea, o Ea a tuturor...

   Am mers cu gândul ăsta noaptea, şi făceam scenarii, care până acum îmi lipsiseră, cu actori necunoscuţi, dar cu mine în rolul principal. Eram ce stiu că nu sunt, îmi doream poate să pot sa fiu altceva, să am nervi în mine, să pot să fiu călit de o experienţă aşa de ciudată, dar atât de interesantă.

   Partea asta e în orice femeie, şi în cele frumoase şi în cele urâte. Sexualitatea şi atracţia pentru una sau alta par foarte puternice, dar mintea este un conducător atât de ciudat şi de acceptat în mine încât firul visului este urmat în detaliu, este bine structurat şi foarte aproape de realitate... Ce mi-aş dori oare de la o astfel de experienţă şi unde ar fi surpriza?

   Plictisitor! Am fost acolo, am văzut, am simţit la fel. Eram tot eu, un pic mai şifonat, un pic mai rău, cu o parte din suflet pierdută. Ea aştepta acolo, tot cu sufletul curat, dar cu ecoul răului în ea. De ce să dau valul mai departe, de ce să propag experienţa lor şi durerea lor mai departe.

    Am mers mai departe, cu un bagaj mai mare de vise şi un bagaj mai mare de frustrări. Undeva, la orizont o să le arunc, o să le uit, o să iau o parte din ele cu mine în întuneric.