Zbat

Îţi era dor de mine?

Gânduri în locuri cu linişte mi se împrăştie şi nu ştiu unde şi cum să mai apuc o idee nebună ca să o întorc spre mine. E rece, şi fiecare din noi ajunge acolo, în răceala timpului, în răceala gândurilor împănate cu amintiri dulci sau amare.

De câte ori mă gândesc la tine? Nu mai ştiu. Ştiu doar că eu cresc în mine şi copilul care iubea odată se pierde în nimicuri supărătoare. Ascult o melodie care mă face să mă gândesc la cea care îmi ţine sufletul captiv.

Îţi era dor de mine?

Am plecat pe calea care ducea înapoi în sufletul tău şi nu ştiu unde am greşit drumul. Ochiul tău gravat în sufletul meu croieşte dansuri melancolice de amintiri, dar toate în sticlă şi rocă. Îmi este dor de durere, de a simţi ceva, de a simţi.

Îţi era dor de mine?

Ducesă a gândurilor, stai deasupra mea cu albul tău orbitor de vis. Ai dorinţa unei zile pline de ploi şi apă? Ai dorinţa unei moliciuni care umple şi a unei fericiri de beţivan uituc? Ai dorinţa unei goliciuni pline de adrenalină şi a unui fix de ochi în negrul Pămîntului?

Şi cu răspunsul tău...ştiu că îţi era dor de mine...Visul vine şi îmi va fi dăruit fără tristeţe şi fără îndoieli.

Ştiu... îţi era dor de mine.