Sărbatoare

Ce sărbătoare ai în tine? Ce fericire ai în tine?
E un sentiment... A avea parte de un cadou... o aşteptare... o bucurie.
E un sentiment, doar un sentiment. O bucurie egoistă de a da şi de a primi.
Cu un calm nebun, mă bucură viaţa, cum se zbate să mă facă un pic conştient de mine. Se zbate şi încearcă să mă trezească fără nici un pic de spor.
Cu cine eşti? Cu cine sunt? Mă întreabă cele două voci din mine, obosite, extenuate, cu privirea plină de ceaţă.
Ai fost acolo?
Da.
Ai văzut minunea?
Ai văzut cum toţi dansau? Toţi aveau aceeaşi frică de necunoscut. Acceaşi teamă de moarte sau de rău.
Ţie îţi este frică de cineva? De moarte?
Da, dar fac un scop din a nu îmi mai fi frică de nimic. Imaginează-te robot!
Lacrimi, te mişcă?
Lacrimile sunt poezie! Lacrimile sunt esenţa sentimentului şi exprimarea lui, aşa cum îmi exprim si eu sentimentele în poezie.
Mă aplec în faţa lacrimilor, ca în faţa unor cristale totemice, creatoare de religie.
A cui religie?
Religia celui care le naşte!
Şi mâine despre ce vorbim?
Despre tine...