Eul Toxic

  Lume fără punct fix, lumini ca fluturi dezlipiţi din parbriz, continuăm bezmetici prin vidul cuprinzător a tot o călătorie vectorială, fără să înţelegem, fără să mai sperăm simplul din copii. Fiecare se mulţumeşte cu o fericire pe care nimeni nu o poate defini. Un cuvânt pe care nu îl putem explica este „fericirea”, pentru că tot noi l-am inventat. Noi, o grămadă de celule şi atomi biodegradabili, care plutim cu o săgeată stupidă deasupra capului ca într-un joc destrăbălat pe care l-am inventat tot noi pentru a deveni maimuţe.

    Şi ce dacă ne simţim filozofi sau cercetători, aceeaşi destinaţie o avem. Atomi biologici pe cale de descompunere. Dacă timpul este atât de scurt şi infinit de mare, dacă atomii şi celulele sunt făcute să recircule şi să fie realiniate la infinit... care mai era rostul tuturor întrebărilor pe care ni le-am pus până acum. Era oare mai bine să rămânem în locul nostru, animale supravieţuitoare? Să nu pătrundem deloc dincolo, peste norul de mister şi întrebări cu răspuns. 

Dream On - Depeche Mode