marți, 27 decembrie 2011

Vorbea cu mine?



   Vorbea cu mine? Mă şi mira atitudinea ei de conducătoare a tribului în care mă aflam. Nu mai înţelegeam dacă tot ce conta pentru ea eram eu, sau doar adunarea asta de oameni pixelaţi şi coloraţi de vinul nefiert. Mulţumiţi erau toţi, dar unde eram eu. Eram disperat în a mă întreba cum să fac, ce să fac să nu mai dorm cu ochii deschişi. Un somn se lăfăia prin cotloanele gândurilor mele şi mă adormea şi pe mine. Să nu îţi doreşti nimic decât o obsesie crescândă pentru ceva material inutil şi fără rost... E fără rost. Şi dacă acum vorbeşti cu mine nu schimbă asta nimic din ce era înainte... nimic.
    Fă ceva să îmi tresară sufletul, să nu mai doarmă sub adierea asta dulce a unui vânt brun de indiferenţă. E ca şi cum ai scrie o poezie cu cuvintele unui om beat de viaţă fără sens. Ce sunt scriitorii decât o încurcătură de intelectuali care încearcă să spună ceva foarte important şi nu ştiu cum, decât prin cuvinte şi cuvinte şi cuvinte... înşirate pe foi albe şi fără sens. Încerc să spun că nu mai e timp, că totul merge în jos şi ne înmulţim degeaba. Cel mai bine e să ai ceva de făcut, să mergi cu ceva agăţat de gât care să te distreze, care să îţi distragă atenţia de la gândurile superioare, de la faptul că eşti ţărână aruncată în spaţiu.
   Încă îmi aud ecoul obosit al gândului „luptă, microb al spaţiului, luptă să trăieşti în lumea ta de vise, luptă să nu dispari într-o reacţie chimică banală cu mediul care te înconjoară...luptă.”
   Rotiţa care mă purta în uitare până acum era orbirea din iubire. Acum este ca şi cum m-aş uita cu ochii închişi în lumina unui far aprins şi puternic... vezi culori roşietice, culori verzi, vise pe care le vrei doar tu.
   Am obosit să obosesc. Am obosit să trec dincolo cu gândurile şi visele. Totul e comun, totul e la fel, totul e banal. Alunec cum nu am mai alunecat până acum, prin negura gândurilor şi viselor dezlipite la margine şi uzate. Mă apuc să caut în gunoaie o stea cu lumină puternică, o stea care să mă facă să deschid ochii viselor.
Vorbea cu mine...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu